Glosar

S Ș

Sala de rugăciune a sinagogii

Încăperea bărbaţilor/naosul, ocupa de obicei parterul sinagogii şi era mobilată cu rânduri de bănci (comparabile în aria germanică cu cele din bisericile evanghelice) orientate spre est/Ierusalim, unde se producea o grupare bimah-aron kodeş ce constituia sanctuarul, importantă fiind buna vizibilitate. De obicei, se realiza un culoar median şi, din dorinţa ca să nu existe mai mult de 8-10 locuri continue, puteau să mai rezulte şi alte circulaţii paralele cu acesta cu lăţimi de 1,8-2 m şi care permiteau desfăşurarea pe durata ceremoniilor procesiuni cu sulurile sfinte ale Torei, considerent din care circulaţiile laterale puteau să fie mai late decât cea mediană (o ordonanţă a poliţiei germane din anul 1889 reglementa dimensiunile circulaţiilor, numărul şi dimensiunile evacuărilor, deschiderea acestora spre exterior şi alte măsuri pompieristice).

Sala femeilor din sinagogi

Rezulta în urma prescripţiilor rituale de separare a sexelor şi a suferit modificări în timp (de la încăperi separate şi având fante de observare în zidul despărţitor, la încăperea supraînălţată din Sinagoga din Worms şi separată cu un grilaj, la încăperi laterale sălii bărbaţilor şi puţin mai înălţate, pentru ca în final să se adopte soluţia tribunelor/galeriilor de la nivelul superior închise cu grilaj sau deschise spre golul naosului şi care au ajuns sa fie chiar supraetajate pentru a spori capacitatea lăcaşului fără o dezvoltare planimetrică excesivă caresaă afecteze vizibilitatea şi acustica.

Sala reprezentanţilor şi superiorilor din sinagogi

Era o sală de şedinţe pentru notabilităţile comunităţii, de obicei înglobată în clădirea sinagogii şi amplasată frecvent în partea vestică a clădirii, la nivelul galeriei, beneficiind de acces cu o scară proprie sau de pe scările ce duceau la galerii.

Salcia

Ornament-simbol, ca expresie a iertării păcatelor (în buchet) sau a persistentei şi obstinaţiei vieţii (crengile tăiate care dau mlădiţe noi).

Sanctuarul din sinagogi

Era compus din a. estrada- platformă, b. almenor- pupitrul de citire a Torei, c. pupitrul cantorului, d. bimah- amvon, e. aron kodeş- dulapul pentru sulurile sfinte, f. locurile de şezut ale rabinilor şi superiorilor. Aceasta era o configuraţie tipic neologă, amplasată spre peretele estic al sinagogii ajungând să semene cu un cor supraînălţat, şi care, din punct de vedere ritual, nici nu trebuia să fie realizată totdeauna în totalitate. De altfel, în sinagogile ortodoxe tradiţionale almenorul-bimahul era amplasat în centrul sălii de rugăciune, adeseori locurile pentru rabini şi superiori nu erau evidenţiate cu preeminenţă ostentativă, uneori în locul acestora erau evidenţiaţi şi aşezaţi cantorii. Practica va înregistra influenţe neologe marcante în sinagogile ortodoxe din secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX. Unii au văzut în gruparea bimah-aron kodeş o raţionalizare care ar fi eliminat suprafeţele, traseele şi timpii necesari pentru ceremonialul de aducere şi citire a fiecărui sul al Torei prin dreapta şi readucerea precedentului sul pe partea stângă. Astfel s-ar fi realizat o eficientizare a folosirii spaţiului interior care nu ar fi fost însuşită de totalitatea tradiţionaliştilor conservatori.

Schtraimel

Căciulă bărbătească din blană ce se poartă la sărbători.

Scările sinagogilor

Asigurau, în principal accesele dintre pronaos şi galerii/tribune. Începând cu reglementările poliţiei germane din anul 1889, ele încep să se încadreze în reglementările pompieristice: rampe şi podeste drepte, rezistenţă la foc, evitarea scărilor elicoidale sau balansate (lăţime în cel mai îngust punct a treptei de 23 cm) etc.

Sebara

Explicaţie. Logica comentariilor în judecarea problemelor de halacha. Această logică se baza pe observarea trăsăturilor comportamentale în relaţiile sociale şi a realităţilor practice de zi cu zi.

Sefaradi / Sefaradim

Spaniel. Evreii din spaţial iberic şi balcanic.

Sefira

Perioadă, epocă. Perioadă dintre Pesah şi Shavuot.

Selihot

Iertări. Rugăciuni de penitenţă.

Seudat Mitzva

Masă festivă ritual.

Sfirat ha-Omer

Prescurtat sfira. Denumirea numărătoarei celor 49 de zile,începând cu a doua zi de Pesah, când se aducea prinosul primului seceriș la templu, până la Șavuot. Astăzi numărătoarea se face în cadrul unei rugi speciale, în amintirea acestui obicei, rugă adăugată la Maariv. Omerul era în antichitate o unitate de măsură pentru cereale.

Sfire parmet

Tabela de sefera. Folosită în cele şapte săptămâni dintre Pesah şi prima zi de Rusalii. De obicei ornate cu motive geometrice şi uneori colorate.

Shabat

Încetare, odihnă. A şaptea zi a săptămânii, ziua de odihnă şi repaos.

Shaliah

Mesager.

Shaliah Tsibur

Cantor în sinagogă din comunităţile mici care conduce serviciul religios.

Shalosh Regalim

Cele trei sărbători pelerine: Pesah, Shavuot, Sukot.

Shamash

Curator.

Shas

Shisha Sedarim. Cele şase secţiuni ale cărţii Mishna.

Shavu’ot

Săptămâni. Pentacosta, a doua sărbătoare pelerină celebrată în a 50-a zi după Pesah, în 6 Sivan.

Shelichut

Trimitere. Situaţie privind mesagerii, emisarii cei care sunt trimişi pentru a rezolva anumite probleme de halacha.

Shema’ateta

Tradiţie. Subiect de discuţii halachice şi concluzia acestora.

Shemini Atserert

A opta adunare solemnă. A opta zi, şi ultima a sărbătorii Sukkot.

She’elot u Tschuvot

Întrebări şi răspunsuri. Gen al literaturii rabinice care constă în scrisori adresate marilor personalităţi rabinice pentru elucidarea unor problem de halacha.

Shkhita

Tăiere rituală.

Shofar

Corn de berbec. Cornul de berbec în care se suflă pentru a anunţa momentul rugăciunii începând cu a doua zi a lunii Elul până în seara de Rosh Hashana şi încă o dată în seara de Yom Kipur.

Shofet Tsedek

Judecător.

Shohet veBodek

Cel care sacrifică şi verifică (animalul şi carnea). Măcelarul ritual.

Shoshana Raba

Ceremonialul religios din ultima seară de Shavuot.

Shvat

Lună a calendarului evreiesc şi corespunde lunilor ianuarie-februarie din calendarul gregorian.

Sidur

Cartea de rugăciuni zilnice și de sâmbătă.

Simbolul Kohanitilor (Mâna binecuvântătoare)

Ornament-simbol evocare a epocii templului din Ierusalim când funcţia preoţească putea fi îndeplinită doar de reprezentanţii acestui trib.

Simhat Tora

Bucuria Torei. Sărbătoarea din 22 Tishri care încheie perioada de sărbători de toamnă începută la Sukkot. Ea marchează reînceperea citirii textului din Sefer Tora la ceremonialul colectiv în sinagogă.

Sinai

Muntele pe care a fost dăruită Tora.

Sivan

Lună a calendarului evreiesc ce corespunde lunilor mai-iunie din calendarul gregorian.

Smicha

Primirea titlului de rabin după încheierea unor studii serioase în yeshiva. Fără smicha nu se putea ocupa nici o funcţie judiciară şi nici nu se puteau emite hotărâri în probleme de halacha.

Sofer Stam

Scrib. Caligraf de texte religioase manuscrise.

Standul / pupitrul solistului din sinagogă

Se amplasa în partea posterioară a primei estrade din est, în spatele almenorului, sub pupitrul de predică, şi consta dintr-o masă cu tăblia înclinată şi dimensiuni de 54 cm lăţime, 94 cm înălţime şi 41 cm adâncime.

Steaua / scutul lui David

Ornament-simbol, reprezintă în genere o preferinţă askenază, utilizată la decoraţiuni parietale, dar şi la capiteluri, mobilier. Cele două triunghiuri echilaterale sunt împletite şi există o adevărată simbolistică asociată acestui simbol prezent pe zidurile sau eventualele turnuri ale majorităţii sinagogilor din Europa şi America. Simbolul a fost utilizat şi de celelalte două monoteisme dar cu timpul acestea l-au abandonat (în creştinism a evoluat spre pentagramă iar în islamism spre octogon) şi el “i-a rămas poporului evreu”. Prezenţe au fost înregistrate în Biblie (Numeri 24:17), la Nabateeni sec.I î.e.n., la ruinele irodiene din Iudeea- Beth El şi Capernaum, mormînt din Taranto sec. VI, Cairo sec. X, text masoretic datat 1299, Yemen 1409, amulete cabalistice din sec. XIII, la Karaiţi, simbol al comunităţii din Praga în sec. XIV, Seder tefilot 1512, verset menţionând “Domnul ca un scut” în 1553, pietre tombale din Boemia 1656 şi Viena, blazonul baronului Rotchild la Viena 1822, însoţitor al semnăturii lui Heine, utilizat de sionişti cu inscripţia Zion în centru între sec. XVIII-XIX, la aşezarea Richon le Zion în 1884, organizaţii din SUA 1891. În august 1933 la congresul sionist din Praga a fost creeat steagul, prin combinarea cu dungile paralele de pe şalul de rugăciune Tallith. Naziştii au impus purtarea stelei iar în 1948 simbolul infamant a devenit stemă şi simbol al Israelului şi comunităţilor de pretutindeni. Deşi nu e canonizată ca simbol religios, Moses Rosen o purta cu predilecţie. Există o multitudine de semnificaţii şi o adevărată simbolistică asociate: relaţie creator-creaţie; triunghiul ascendent: cohanim-leviţi-poporul obişnuit, iubire-lege-graţie, Tora-lege-mulţumire, Domn-inimă-intelect, Dumnezeu-Tora-popor; cele 6 vârfuri: Creator-înclinare divină-lege-om-mulţumire-înclinare rea, 1-2-3-4-5-6 şi shabbat în centru, cunoaştere-înţelepciune-sfat-credinţă-autoritate-înţelegere, Iosif-Abraham-Moise-Iacob-Aron-Isaac şi David în centru, teoretic-economic-estetiă-social-politic-ascetic etc.

Steguleţe

Confecţionate din benzi de hârtie colorată împletite în modele geometrice, erau folosite în seara de Simhat Tora (deghel fun feindl).

Stranele / băncile din sinagogi

Ar fi fost asemănătoare celor din bisericile evanghelice, cu amenajarea în plus (sub şezut) a unui sertar cu încuietoare în care se păstra şalul de rugăciune şi cele 6-7 cărţi uzuale pentru diverse ceremonii. Cotierele care separau locurile de pe o bancă aveau şi o anume utilitate în aşezarea altor obiecte rituale care nu încăpeau în sertar. Existau şi soluţii de amplasare a sertarului sub blatul din faţă/chorbret dar această rezolvare mărea distanţa dintre rânduri peste 86-95cm. Blatul putea să se articuleze cu balamale dublîndu-se dimensiunea iniţială de 20 cm. astfel ca o carte să poată fi aşezată stabil. Dimensiunile unui loc de şezut era de 54-57 cm. Rîndurile de bănci aveau o tradiţie medievală şi îmbinau simplitatea şi rigoarea cu o anumită monumentalitate.

Straymel

Căciulă mare de blană, purtată de bărbaţi la sărbători.

Sug’ia / Sug’iot

Subiecte, probleme de studiu din Talmud.

Suka

Cortul de Sukot.

Sukot

Corturi, tabernacule. A treia sărbătoare pelerine care începe în 15 Tishri şi comemorează peregrinările din deşert, după ieşirea din Egipt, când fiii lui Israel şi-au ridicat corturi de închinăciune lui Dumnezeu.

Șabat Mevrochim

Sâmbăta dinainte de Roș-hodeș. Se face înaintea rugăciunii de Musaf o binecuvântare a lunii noi și se înștiințează obștea în care zi sau zile ale săptămânii următoare va fi Roș-Hodeș.

Șalom

Pace, salutul milenar iudaic.

Șeehiahu

Benedicțiunea se rostește la înnoirea unei sărbători sau la consumarea celor dintâi fructe ale anului (trufandale).

Șeviti

Mic text ilustrat (tuş, pictură, decupaj, colaj din hârtie) amplasat pe toate pupitrele de rugăciune.

Șiva

Datina de A ședea la pământ, în semn de doliu adânc pentru moartea unei rude apropiate (părinți, soț, copii, frați și surori). Durează șapte zile. Ziua înmormântării se socotește în șiva, chiar dacă îndoliatul n-a stat șiva decât câteva minute. La fel se socotește și ultima zi, când e suficient, de asemenea, să stea câteva minute. Sâmbăta și sărbătorile se cuprind în cele șapte zile,dar orice doliu este interzis într-însele (în aceste zile este interzisă și șederea la pământ). Dacă decesul se întîmplă înaintea unei sărbători, șiva încetează odată cu sărbătoarea.

Șterntichl (Fruntar)

Frecventă până în secolul XIX, era o bandă împletită din fire textile sau metalice ornamentată cu monede sau perle şi care se purta pe frunte, fiind fixată prin legarea după ceafă cu şireturi.

Șulhan-Aruh

Codice juridic religios, baza legislației evreiești religioase, redactat de Rabi Iosef Karo (1488–1575).

Glosar realizat de:

UTCN-FAU

Director proiect: Mircea Sergiu Moldovan

SEED SOFT

Director: ing. Constantin Norel Cristea

Realizat de: inf. Silviu Alexandru Caporniță