Așezăminte de cult evreiești din București
Pentru turistul avizat, Bucureștiul continuă să ofere numeroase atracții culturale și istorice, mărturii ale unor timpuri apuse. Intervențiile de ordin urbanistic din perioada comunistă au afectat multe zone istorice centrale, schimbând denumiri și chiar trama stradală. Din păcate, căderea regimului comunist nu a adus cu sine o schimbare importantă de atitudine în ceea ce privește patrimoniul arhitectural, acesta fiind afectat pe de o parte de lipsa de fonduri pentru conservare și restaurare și, pe de altă parte, de presiunea economică ce a determinat dezvoltări imobiliare improprii în aceste zone istorice. Cu toate acestea, o parte a patrimoniului arhitectural evreiesc continuă să dăinuie, atenția asupra acestuia crescând în ultimii ani, o dată cu conștientizarea valorii acestui patrimoniu.
Înainte de a trece la o prezentare a câtorva obiective importante, ar trebui să amintim un fapt deloc lipsit de importanță: comunitatea evreiască a constituit, în perioada interbelică, cea mai numeroasă minoritate din București, reprezentând aproape 11 procente din populație. Un alt fapt este vechimea evreilor în zonă, primele mărturii venind dinaintea secolului al XVI-lea, găsindu-i în preajma curții domnești ca medici sau creditori. De-a lungul timpului implicarea populației evreiești în societatea românească a fost destul de importantă – fie că vorbim de sefarzii sosiți din sudul Europei, fie de askenazii din nord - , cu toate greutățile întâmpinate de aceștia pe plan politic sau social. În București, îi găsim așezați într-o zonă centrală a Bucureștiului, pe malul stâng al Dâmboviței, cartierul evreiesc reprezentând o zonă de locuire compactă în jurul Căii Văcărești.
Intervențiile din perioada comunistă a afectat puternic acest cartier, clătinat și de evenimentele antisemite dinaintea și din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Una dintre cele mai însemnate pierderi este Templul Mare Spaniol - Cahal Grande, incendiat în cursul evenimentelor legionare din 1941. Templul, construit în 1818 în Văcărești, reprezenta cea mai frumoasă sinagogă nu doar din țară, ci din sud-estul Europei. În decurs de câteva zeci de ani, începând cu mijlocul sec. al XIX-lea, vor fi construite câteva zeci de sinagogi și case de rugăciune, cu predilecție în jurul căii Văcărești. Azi au mai rămas câteva care au scăpat de rebeliunea legionară din 1941, de cutremurul din 1977 și, nu mai puțin important, de restructurarea urbană din perioada comunistă. În majoritatea cazurilor sinagogile sunt în proprietatea Comunității evreiești din București, deși mai există clădiri care adăpostesc alte funcțiuni, cu proprietar privat. Dintre sinagogile rămase azi, o parte au beneficiat de restaurări și câteva mai sunt în funcțiune, fie în mod constant, fie, datorită numărului redus de enoriași, doar la sărbătorile mari.
Un traseu cuprinzând sinagogile bucureștene va aduce la lumină o cultură animată de credința puternică, de dorința de a excela și de nevoia de frumos, cultură care și-a pus amprenta asupra societății noastre ca motor de evoluție și bunăstare. Cunoșterea patrimoniului construit reprezintă primul și cel mai ușor pas pentru cunoaștere și înțelegere, și, implicit, o șasă de recuperare a valorilor patrimoniale spirituale care reprezintă adevărata moștenire lăsată țării noastre.