Înapoi la Cimitire

Cimitire evreiești din România

Mircea MOLDOVAN

Cimitirul și programul funerar au reprezentativitate pentru arta și arhitectura evreiască, iar aceasta transpare și prin multitudinea de sensuri cu care este investit: Bet Hachaim- casa vieții, casa celor vii, dar și casa eternă. Dintotdeauna, cimitirul evreiesc a avut un impact puternic asupra localității învecinate, fie că este vorba de activitatea comunității sau de impresia lăsată asupra celolalte etnii (Hortus Judaeorum, Mons Judaicus, prezența în orașele transivane etc.). Încărcătura rituala a cimitirului evreiesc poate fi percepută și în rolul unificator al elementului acvatic cu alte programe religioase, spălarea rituală.

Hevra Kedoşa, frăția de înmormântare, numită şi "Sacra", ar fi existat în mai toate comunităţile evreieşti din țările române. Societate cultural-religioasă, ea nu ar fi fost „o breaslă economică sau socială, ci o societate benevolă de oameni de vază, care, în principiu, îndeplinesc gratuit suprema datorie fată de coreligionari, "Kever Israel", înmormântare rituală obligatorie”.

În condițiile vieții în Diaspora și absența unui stat național propriu sau a unei entități statale protectoare, în unele localităti şi anumite epoci, Hevra Kedoşa ar fi îndeplinit şi funcţiile unei conduceri instituționalizate de comunitate.

Registrele Hevra Kedoşa au devenit un prețios izvor istoric şi artistic făcându-ne cunoscută existenţa unor "Sacre" la: Alba-Iulia (1737), Apa, judeţul Satu Mare (1782), Arad (1720-1730), Bacău (1774), Baia Mare (1841), Botoşani (1740), Brăila (1850), Braşov (I807), Bucureşti (l847), Chişinău (I773), Făgăraş (1827), Fălticeni (1792), Galati (1805), Huşi (1775), Negreşti (1894), Oradea (1731), Piatra-Neamţ (1770), Roman (1774), Sadagura (1873), Sculenii Noi (1830), Sculeni (1862), Sighet (1798), Soroca (1777), Tăşnad, judeţul Sălaj (1839), Teleneşti, Basambia (1774), Târgu Frumos (1773), Târgu-Lăpuş, Transilvania (1830), Târgu-Neamţ (1768), Vijniţa (1768).

După H. Kuller „Statutele Hevra Kedoşa din Bacău, Roman, Teleneşti, alcătuite de David, fiul lui Iehiel Mihel, fiul lui Iosef (acesta din urmă autorul catastifului din Tg. Frumos), lămuresc rostul şi activitatea frătiei de înmormântare. Ele prevăd regulile ce urmează. În timpul înmormântării unui membru, prăvăliile şi atelierele vor fi închise. Nu se poate mânca sau face baie în cuprinsul cimitirului. Oficiantul va sta la patru coti distantă de sicriu. Se cere iertare decedatului şi se taie din hainele îndoliatilor, în semn de doliu. Se taie din catastif numele membrului decedat. Nu se pune semn pe mormânt fără aprobarea frătiei. Piatra funerară se pune la un an după deces, se plăteşte o taxă şi se oferă un praznic membrilor frăţiei. Praznice pentru membri se organizau şi la sărbători mari: Pesah, Şavuot, Sucot. Nemembrii nu puteau intra în sediul frăţiei. La adunări se respecta ordinea şi liniştea. Frăţia avea grijă de pomenirile membrilor decedati, de chemarea la Tora şi de rezolvarea neînţelegerilor dintre membri. Primirea de membri se făcea cu aprobarea conducerii şi a adunării generale. Timp de trei ani, solicitantul era candidat cu drepturi limitate, apoi plătea "beIbânţa", adică taxa de înscriere în frătie, oferea un praznic membrilor acesteia şi căpăta drepturi de membru deplin. Unele frății aveau sinagogi proprii. Hevra Kedoşa sprijinea şi controla uneori şcolile confesionale, apăra interesele ucenicilor şi ale calfelor, verifica măsurile şi greutăţile din prăvălii şi ateliere. Momente decisive erau stabilirea preţului parcelelor din cimitir, a modului de plată (se stabileau şi amaneturi pentru sumele debitate, care trebuiau scoase până într-un an). În unele comunități, „Sacra” îi ajuta pe bolnavii săraci, pe cerşetorii itineranţi etc. Pe alocuri, „Sacra” încasa subvenţii de la breslele meşteşugăreştiale evreilor.”

Din documente mai rezultă că: „Alegerea comitetului, în cadrul adunării generale, se făcea prin tragere la sorţi. Bileţele cu numele fiecărui membru se puneau într-o urnă. Se extrăgeau trei bilete. Titularii erau numiti „borerim”, electori. Ei numeau comitetul: primstaroste, staroste, casier, revizor, controlor. Aceştia erau aleşi anual. În unele locuri, anumite familii au reuşit să monopolizeze conducerea. Disciplina era severă; cu toţii respectau statutele şi conducerea. Activitatea Hevra Kedoşa era oglindită în catastif. Acolo se consemnează rezultatul alegerilor, primirile de membri, raportul financiar, evenimente importante, procese, amenzi etc. Însemnările erau scrise în ebraică sau idiş. În Bucovina şi Transilvania, s-a trecut cu timpul la germană, respectiv la maghiară. În Vechiul Regat, se făceau în româneşte. Statutele erau caligrafiate. În unele cazuri, „Sacra” era proprietara cimitirului, conducea spitalul israelit, azilul de bătrâni, controla învăţământul tradiţional. Înlocuia comunitatea şi o reprezenta în cazuri de criză internă. Odată cu legalizarea statutelor de comunitate, „Sacra” a ajuns o secție a acesteia.”

Cimitirul evreiesc este asociat unei anumite egalități în fața mortii: până acum 100 ani mărimea și decorarea pietrelor erau similare, preascripțiile prevedeau îngroparea în ordinea decesului astfel ca bogatul și săracul se învecinau, Hevra Kedosa societatea care se ocupa de înmormântări asigurând respectarea prescripțiilor religiei mozaice (ritualurile privind spălarea, îmbracarea, transportarea și înhumarea). Singura diferență se aplica rabinilor șefi ai comunității, „știutorii de drept” ale căror pietre erau personalizate și ale căror morminte erau grupate în rânduri separate.

Inițial, cimitirul trebuia să se afle la minimum 80-100 m de ultima casă a localității, dar a ajuns curând sa fie înglobat în unele așezări.

Conform prescripțiilor, capul decedatului trebuia orientat spre Est, în cimitir este interzisă consumarea alimentelor, purtarea talitului sau a sulurilor Torei, folosirea plantelor care cresc pe teren în scopuri personale. Dacă in timpurile vechi era interzisă vizitarea cimitirelor în timpul nopții și de catre femei, iar rabini ortodoxi dezaprobau împodobirea cu flori, astăzi se respectă urmatoarele norme: nu se vizitează mormintele un an după deces, este interzisă vizitarea în zilele de sambătă și de sărbători (inclusiv Hol amoeid si Roș Hodeș) și pe toată durata lunii Nisan și se recomandă vizitarea mormintelor în zilele de Iarzeit, de Tisa Beav și în luna Elul.

O particularitate transilvană și românească este aceea că evreii nu locuiau în ghetouri, chiar dacă erau grupați pe anumite străzi sau zone din anumite localități. Se recomanda asigurarea unei distanțe de 6 palme între morminte (minimum), evitarea suprapunerii morților (interdicție inițială), separarea sinucigașilor și păcătoșilor. Pietrele tombale aveau înălțimi reglementare, lățimea putând fi diferențiată după rang social și avere. Scunde la început, pietrele tombala cresc în secolele XVIII și mai ales XIX la 2-2,5 m din care cca. 1/3 era ingropată în pamant, iar restul de 2/3 era cioplită. Dacă inițial se folosea un singur sortiment de piatră, elementul decorativ decurgea din scrisul insuși și adjectivele „cinstit” sau „credincios”, însoțite eventual de enumerarea studiilor, frizau generalitatea, cu timpul (îndeosebi spre sfârșitul secolului al XIX-lea) se operează o diferențiere prin utilizarea unor materiale pretioase (marmura, granit) și o preocupare pentru decorație în filiația influențelor baroce predominante în Transivania și Banat. Askenazimilor le este proprie o deschidere spre stilurile europene (romanic, gotic, Renaștere, baroc, rococo) combinate cu motive populare și elemente biblice, aluzii arhitecturale (coloane adosate, torsadate, încheierea elementului paralelipipedic vertical cu arc gotic, triunghi, fronton, semicerc etc.).

Imaginea unitară a cimitirului evreiesc decurge din conlucrarea familiei decedatului cu comunitatea, a cărui rol este determinant. Diacronic, se constată evoluția de la pietrele cele mai vechi lipsite de ornamente, unde expresivitatea decurge din grafism, iar acesta este marcat cu interpretari locale și ulterior de stilizarea scrierii, combinarea echilibrată a textului cu decorația favorizată de diversificarea tehnicii de cioplire și dominația finală a ornamentului (secolul XIX) care impune o diferențiere, o ierarhizare a mortilor. Rabinii au păstrat un stil mai sobru, diferențierea decurgând din grosimea mai mare a pietrei și uneori conișe ce protejau textul.

Simbolistica pietrelor tombale decurge din interpretarea interdicției din Cartea a cincea a lui Moise. Motive frecvente intâlnite și studiate de Erdelyi Lajos: cerb și leu împreună repezentând pacea familială; leu odihnindu-se pe cărți- îndeletnicirea sau nume de genul Iuda, Iehuda, Low, Leb; mâini incleștate cu degetele mari lipite- familie de clerici; cană sau tavă pentru spălatul mâinilor- familie de leviți; alte animale asociate numelui, cocoș- Hahn, vulpe-Fuchs, pește-Karpeles; vechi motive ebraice sau antice precum vulturul, coroana, Menore, Steaua lui David, căprioara, șarpele, palmierul, ciorchinele de struguri etc. Deschiderea dintotdeauna a evreilor pentru civilizațiile cu care au intrat în cotact transpare și din utilizarea stilurilor arhitecturale europene cât și a elementelor decorative din arta populară romanească, a influențelor otomane, slave, germanice, maghiare, bizantine.

ARTA CIMETERIALĂ

Deşi cimitirul evreiesc nu era asociat ca vecinătate sinagogii, dar de obicei era prima dotare a unei noi comunităţi constituind uneori complexe, împreună cu capele cimiteriale, băi rituale şi anexe, totuşi relevanţa sa pentru arta sinagogală este importantă datorită transpunerii în materialele cele mai durabile. Casa de rugăciuni şi cimitirul erau cele mai importante instituţii religioase ale evreilor şi majoritatea documentelor notifică înfiinţarea asociaţiei Hevra Kadisha ca anterioară cu câţiva ani clădirii sinagogii (firesc întrucât înmormântarea era urgentă iar clădirea unei sinagogi presupunea obţinerea terenului, a aprobărilor şi a fondurilor necesare şantierului).

Cimitirele şi pietrele funerare (tratate la noi de P. Petrescu, soţii Sanie şi echipa de la Institutul “Dr. Moshe Carmilly” din Universitatea “Babeş Bolyai”) sunt considerate „o adevărată şi impresionantă arhivă de piatră” alcătuind un izvor documentar important. Ele ne relevă că după mijlocul secolului al XIX-lea, deşi în trecut se pare că au fost şi semne funerare de lemn, monumentele funerare mozaice din România sunt aproape exclusiv din piatră.

Înconjurarea mormintelor cu un zid nu era o prescripţie. Mormintele trebuiau să aibă inscripţie spre Ierusalim, askenazii aveau morminte verticale, sefarzii morminte orizontale.

S-a evidenţiat că din punct de vedere etnografic şi estetic, pietrele de mormânt sunt interesante prin formă şi dimensiune, prin raportul dintre inscripţie şi ornamentare ca spaţialitate şi stil, îmbinarea caligrafiei cu ornamentica, modul în care relieful alternează planurile. Motivele ornamentale au un caracter simbolic, alegoric, profesional, onomastic, ritual. Motivele cele mai frecvente ar fi: Leul, Pasărea, Grifonul, Menora, Arborele vieţii, Mâinile binecuvântării, Tora, Coroana, peştii, urşii, cerbii, ciutele. Alături de motive străvechi evreieşti, ar apare influenţe populare autohtone sau ale stilurilor dominante într-o anumită epocă. Cimitirele din Moldova sunt considerate drept cele mai reprezentative pentru arta funerară şi trebuie relevat contribuţia în cercetarea lor depusă de soţii Sanie.

Arta sinagogală are o virtute învăluitoare, proiectând lăcaşul de cult în afara construcţiei propriu-zise.

CIMITIRE EVREIESTI IN TRANSILVANIA

La sfârșitul anului 1987 în proprietatea cultului mozaic din Romania se aflau 675 de cimitire, dintre care cca. 459 în județele din Transilvania. Un mare numar dintre acestea erau închise, în localitățile respective ne mai aflându-se credincioși mozaici. Faptul că judetele în care numărul cimitirelor inchise era mai mare sunt cele nordice (Bihor- 59, Bistrita Năsăud- 52, Cluj-Napoca- 40, Maramureș- peste 80, Satu Mare- peste 100, Sălaj- 28) se coroborează cu originea acestui proces în timpul celui de-al doilea război mondial (Holocaustul) și nu în perioada posterioarș, când Alia a luat proporții (“Martirajul milioanelor de oameni a atras după sine, în același timp, și distrugerea cimitirelor. Este un paradox, un caz singular, căci până atunci în istorie, când moartea secera în masă, cimitirele cresteau”- Erdelyi Lajos).

După anul 1989 are loc o reevaluare a patrimoniului evreiesc și nu a fost exclus să apară noi localizări – ceea ce s-a și produs. Fără a fi atât de celebre ca alte cimitire evreiești din Europa, cimitirele din Transilvania au o deosebita valoare istorica, artistică și umană. Până în prezent studiul a fost concentrat asupra pietrelor tombale, dar de o relevanță deosebită s-ar putea dovedi cercetarea capetelor cimiteriale. Distrugerea arhivelor ar putea, de asemenea, fi compensată, parțial, printtr-o cercetare care sa includă și metodologia istoriei artei în aceste „case ale celor vii”- Beth Hachaim. Pentru urgența unei asemenea întreprinderi, în competiția cu timpul distrugător, este inutil să mai pledezi. În cadrul discuției actuale din Romania din jurul noi legi a patrimoniului artistic și istoric, patrimoniul evreiesc ar trebui sa-și găsească o reprezentare corespunzatoare.

BĂI RITUALE ÎN TRANSILVANIA

Baia rituala- Mikva face parte din ritualul căsătoriei, înaintea cununiei (Hupa) mireasa fiind condusă aici.

Conform prescripțiilor religiei mozaice, evreii trebuiau să se scalde în baia rituala înainte de intrarea în sinagogă, atingerea Cărții Sfinte sau rugăciune. Contractul pentru construirea a două sinagogi în Timisoara în 1760 prevedea și realizarea: „sub prima sinagogă va fi baia rituală (Tukh/Mikva), cu un vestibul din care vor coborâ niște trepte într-un bazin cu fundul pardosit în care apa va fi, tot timpul, de o adâncime de șase picioare” (IMER II/2 p.31). La sinagogile din Transilvania în apropierea intrării este amplasat Kior- spălătorul de mâini, rezolvat ca un lavoar din cupru sau tavă din marmora, rezervat bărbaților pentru a-și vărsa apa dintr-o mână în alta (inițial levitii spălau mâinile kohanimilor).

PATRIMONIUL IMOBILIAR AL F.C.E.R. și PROBLEMATICA CIMITIRELOR

În septembrie 2010, după o întrerupere de 50 de ani, a avut loc CONGRESUL al II-lea al Federației Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R. înființată cu 73 ani în urmă) la care a fost prezentat RAPORTULUI GENERAL privind activitatea F.C.E.R., în perioada septembrie 2005 – iunie 2010. Conform acestuia și a Recensământului din 2002 (din 1938, populația evreiască din România a scăzut continuu, astăzi reprezentând doar 2% din cea existentă în 1942):

  • 5785 persoane care s-au declarat evrei: predominant femei, puțini copii și adolescenți, peste 40% tineri și generația de mijloc;
  • 6057 persoane care s-au declarat de religie mozaică.

Remarcabil, s-a apreciat că „există perspective certe de viață comunitară evreiască în România pe termen mediu și îndelungat, chiar dacă se va continua tendința de scădere a numărului membrilor comunităților evreiești din România. Experiența unor comunități evreiești din țări cu un număr de 1000-5000 de membri este edificatoare în acest sens.”, precum și că prezența în România a evreilor din alte țări a crescut după 1990 (Israel, Europa, Americi), cu recul de la începutul crizei economice.

Adunarea Generală a F.C.E.R. din 16-17 decembrie 2007 aprobase deja actualul Statut F.C.E.R. – Cultul Mozaic, ca organizație apolitică, nonprofit, persoană juridică de utilitate publică, cu profil religios de cult mozaic, etnic, cultural, social-caritabil și educațional, reunind pe bază de adeziune voluntară Comunitățile. Federația este afiliată la Congresul European evreiesc (E.J.C.), organizație regională a Congresului mondial Evreiesc (W.J.C.) și la Consiliul European al Comunităților Evreiești și are un parteneriat cu American jewish Joint Distribution Comittee (JOINT).

Membrii federației sunt:

  • comunitățile, persoane juridice, de utilitate publică cu cel puțin 10 bărbați evrei (minianul) – 38 comunități și 24 obști;
  • membrii afiliați – persoane fizice sau juridice din țară și străinătate;
  • membrii de onoare – persoane fizice sau juridice din țară și străinătate.

Organele statutare de conducere ale F.C.E.R. sunt:

  • Congresul (se reunește la 4 ani);
  • Adunarea Generală (se reunește anula sau convocată);
  • Consiliul de Conducere (31 membri titulari, 5 membri supleanți, dintre care cel puțin 12 președinți de comunități);
  • Comitetul Director (9 persoane, Președinte, Vicepreședinte, Secretar General);

Conform organigramei aprobate, structura de organizare și funcționare (878 persoane) cuprinde:

  • Conducerea (inclusiv Cabinetul Președintelui);
  • 2 Departamente;
  • Cancelaria Rabinică;
  • 3 Oficii;
  • 4 Unități Specializate (Centrul pentru Studierea evreilor din România; Centrul de Administrare a Patrimoniului Imobiliar; Editura Hasefer; Revista „Realitatea Evreiască”);
  • 38 Comunități;
  • 3 Centre Comunitare Evreiești;

Patrimoniul Imobiliar al F.C.E.R. (valoarea întreagă imobiliară a proprietăților) este structurat de aceasta în:

  • patrimoniu sacru – reprezentând moștenirea cultural-spirituală a evreilor din România, parte integrantă din patrimoniul național și internațional;
  • bunuri de uz comunitar;
  • patrimoniu economic (portofoliu) – acea parte a patrimoniului imobiliar care are potențialul de a genera profit.

Pentru administrarea eficientă a patrimoniului, F.C.E.R. a înființat în anul 2007, o unitate externalizată cu o conducere unică, Centrul de Administrare a Patrimoniului Imobiliar (C.A.P.I.), având ca sectoare:

  • Administrarea Bunurilor Imobiliare: administrarea și valorificarea patrimoniului și administrarea cimitirelor;
  • Servicii Tehnice și Organizare Lucrări de Execuție: reabilitarea fizică a patrimoniului și evidența patrimoniului sacru (sinagogi și cimitire);
  • Dezvoltare și Reabilitare Patrimoniu, cu determinarea de proprietăți cu potențial imobiliar/economic ridicat, „pentru a asigura un venit apropiat sau egal cu prețul pieței, în scopul ridicării nivelului și a lărgirii spectrului serviciilor F.E.R. oferite membrilor comunității” și coordonează:
    • activitatea de inventariere și actualizare a portofoliului;
    • programul SELF (aprobat pentru România 72 000 E / 100 000 USD, fond rambursabil pe termen lung, fără dobândă, pentru reabilitare în scopul eficientizării economice și repoziționare/disponibilizare în scopul valorificării, adică reinvestirea în obiective cu potențial economic superior, cum ar fi reabilitare și/sau achiziționare cu potențial imobiliar ridicat) și Fondul BERG (nerambursabil, pentru asistență legală în scopul implementării strategiei de dezvoltare: clarificarea dreptului de proprietate și întabularea – până acum 125 dosare);
    • elaborarea de propuneri de valorificare și dezvoltare;
    • strategia de reabilitare reabilitare, depistare și accesare de fonduri externe (proiecte de finanțare) a portofoliului și patrimoniului sacru.

Sursele de finanțare ale C.A.P.I.:

C.A.P.I. ar avea programatic la baza activității sale, computerizate, principiile eficienței, colaborării și transparenței.

Din păcate, în acest moment (2010-2011) efectele foarte grave ale crizei economice și financiare precum și prăbușirea pieței imobiliare ar afecta profund activitatea economică a C.A.P.I. și ar solicita eforturi și volum de muncă sporite – cu reduceri de personal.

Analiza Patrimoniului F.C.E.R. a evidențiat că cele mai multe proprietăți nu sunt încă întabulate pe numele acesteia și, pe lângă alte dezavantaje evidente, aceasta împiedică și asigurarea lor conform legii. De aceea, la finele anului 2009 F.C.E.R. reușise să aibă în evidențe:

  • Patrimoniu economic: 1073 unități locative (București 396, Oradea 154, Timi;oara 63, Cluj-Napoca 58, Brăila 56, Rădăuți 48);
  • Proprietăți de uz comunitar:
    • 3 Centre de Instruire și Recreere (Cristian, Borsec, Eforie);
    • 140 unități de folosire comunitară în care sunt incluse și proprietățile donate cu clauză de uzufruct viager (care rămân în folosința donatorilor);
    • Centre Comunitare Evreiești (JCC) în București, Oradea, Iași și, în viitorul apropiat, Timișoara;
  • Patrimoniu sacru:
    • 821 cimitire, dintre care: 17 Monumente Istorice; 720 localități cu cimitire evreiești, din care doar în 148 mai există evrei iar ăn 650 localități nu mai există evrei;
    • 88 sinagogi (39 în Transilvania și Banat; 33 în Moldova; 14 în Muntenia și Oltenia; 2 în Dobrogea), dintre care: 43 în funcțiune; 6 foste Sinagogi, desacralizate în perioada comunistă; 34 Monumente Istorice.

Administrarea și valorificarea patrimoniului economic.

În marea sa majoritate, patrimoniul imobiliar al F.C.E.R. ar fi foarte vechi și neglijat, fiind astfel preluat (stare precară) de la donatori, chiriile au fost foarte mici până în 2004 (O.G. nr. 40/1999) iar chiriașii nu au respectat obligațiile legale de a executa pe cheltuială proprie lucrări de reparații și aducere a lor la un standard corespunzător – în schimbul unor chirii mai mici decât cele de pe piață.

După 2009, criza economică a anulat efectele recalculării chiriilor și anexele la contract prin care C.A.P.I. limitase valoarea și tipul de lucrări care puteau fi deduse din chirie pe durata amortizării investiției. Practic, prin noi contracte sau adiționale, chiriile au fost înghețate, uneori diminuate sau s-a renunțat la indexarea trimestrială și au crescut întârzierele de plăți.

Reabilitarea fizică a patrimoniului economic și sacru:

Deși în ultimii ani eforturile investiționale globale ale F.C.E.R., pentru conservarea și reabilitarea Patrimoniului sacru și economic, au fost fără precedent și au fost dublate de atragerea de fonduri suplimentare din sponsorizări, se recunoaște că: „Lipsa fondurilor necesare a făcut ca intervențiile realizate prin C.A.P.I. să se limiteze în mare măsură doar la repararea în regim de urgență a accidentelor sau degradărilor pentru a evita continuarea deteriorării acestora, această abordare având consecințe financiare ulterioare și mai greu de suportat.” Iar „Gradul înaintat de degradare a structurii marii majorități a sinagogilor a impus luarea de măsuri precum expertizarea tehnică, urmată de proiect de consolidare și, în cazul cel mai fericit, lucrarea de consolidare propriu-zisă. Fondurile necesare relizării acestor măsuri au depășit și depășesc cu mult posibilitățile Federației sau sponsorilor”.

Cimitirele pun o problemă deosebit de dificilă de conservare și păstrare, efortul financial al F.C.E.R. reprezentând 27 956 lei – 2005, 528 983 lei – 2007, 181 200 lei – 2009. Se consideră că: „O problemă foarte dificilă este asigurarea pazei și securității acestor obiective, din cauza cheltuielilor uriașe, imposibil de acoperit de către F.C.E.R., în special în această perioadă, în care ne confruntăm cu o intensificare a actelor de vandalism față de cimitirele evreiești (respectiv Cimitirul Giurgiului – octombrie 2008 - Cu ajutorul „American Jewish Heritage from Abroad” au fost refăcute 131 morminte vandalizate în Cimitirul Giurgiului; Botoșani și Ploiești în 2009)”.

Ar exista posibilitarea valorificării unor terenuri libere de morminte din cimitire sau din terenurile anexe ale acestora și în acest sens F.C.E.R. a încheiat un acord cu regulile de valorificare a acestor terenuri cu un grup de Rabini originari din România și stabiliți în Israel, Anglia și S.U.A. care vor efectua expertizele rabinice pentru acestea.

Din anul 2008, F.C.E.R. – C.A.P.I. elaborează Proiecte pentru finanțarea din fonduri internaționale (World Monuments Fund, Jewish Heritage Program, Comisia S.U.A. pentru Conservarea Moștenirii Americane în Străinătate etc) și actualizează datele referitoare la patrimoniul sacru evreiesc prin colaborarea Centrului de Istorie C.S.I.E.R. cu foruri și organizații din țară și străinătate, precum Fundația „Lo Tishkach”, care are drept scop prezervarea moștenirii iudaice în Europa (cimitire evreiești, gropi comune și memoriale).

Prin Programul strategic de reabilitare a patrimoniului sacru evreiesc (88 sinagogi și 821 cimitire):

  • s-a întocmit o listă cu 10 sinagogi în pericol;
  • se depistează surse de finanțare suplimentare U.E. și internaționale pentru reabilitarea și conservarea patrimoniului evreiesc (8 proiecte interdisciplinare pentru sinagogi și 2 proiecte de finanțare cu fonduri S.U.A.);
  • întocmirea unui Program de identificare a sinagogilor care și-au pierdut funcția de lăcaș de cult religios prin aprobare rabinică, comodare, închiriere, parteneriate;
  • a fost întocmit un contract-cadru de comodat conform indicațiilor Marelui Rabin, în baza căruia au fost reabilitate pentru diferite funcții/activități culturale: Bistrița (Monument Istoric, construită 1856) – sală de concerte, pentru 20 ani; Mediaș (construită 1896) - 3 ani acord de parteneriat cu Fundația Eminescu; Orăștie (Monument Istoric, construită 1878) – Centru Cultural cu Primăria, pentru 15 ani; Târgoviște (Monument Istoric, construită 1880) – spațiu pentru Universitatea Târgoviște, pentru 20 ani; Timișoara-Cetate (Monument Istoric Național, construită 1865) – sală de concerte; Timișoara-Fabric – spațiu pentru Teatrul Național, 30 ani; Gherla, comodat cu Primăria pe termen lung;
  • se urmărește înregistrarea mai multor edificii din patrimoniul sacru evreiesc (inclusiv cimitire) ca monumente istorice, pentru a deveni eligibile pentru finanțare de la Stat și bază pentru obținerea de fonduri suplimentare din alte surse dar vor fi identificate și acele monumente care vor fi propuse spre a fi declasate ca monumente istorice;
  • crearea și activarea unui itinerariu al moștenirii iudaice din România și integrarea sa în circuitul turistic național și internațional (proiect de colaborare internațională).

„Pentru realizarea acestor deziderate, s-a decis constituirea comisiei consultative pentru patrimoniu economic al F.C.E.R.”, constituită în anul 2009 din reprezentanți ai F.C.E.R., ai comunităților, specialiști și experți profesionali din JDC, F.C.E.R. și din domeniul finanțelor. A început punerea în practică a Acordului cu Uniunea Rabinilor Originari din România pentru valorificarea de terenuri fără de morminte din cimitirele evreiești, fondurile obținute urmând a fi direcționate pentru întreținerea și repararea celor: 821 cimitire și 87 sinagogi.

Ca parte integrantă a patrimoniului sacru evreiesc din România, cimitirele trebuiesc percepute prin:

VIAȚA RELIGIOASĂ A F.C.E.R

Este coordonată de Cancelaria Rabinică, care are angajați 4 rabini (3 cu prezență permanentă, 2 București, 1 Oradea, Marele Rabin de 6 ori pe an)

Procentajul asigurării minianului la serviciile religioase din teritoriu variază funcție de anotimp, disponibilitatea oficianților și sistemul informativ, diferențiat în comunități: de sărbători, de Șabat, de trei ori pe săptămână, zilnic (exemplu, în București la Sinagoga Mare 20-50 persoane).

În oficierea evenimentelor legate de ciclul vieții iudaice, majoritare ar fi înhumările și un număr redus de Brit-uri, Bar/Bat Mițva și căsătorii.

Din activitățile Cancelariei Rabinatului, sunt notate deplasările la sinagogi și băi rituale din teritoriu, oficierile de Roș Hașana, Iom Kipur, Sucot, Purim, organizarea Sederelor de Pesah și Hanuchiade, comemorările de Iom HaZikaron, Iom HaȘoa, Ziua Holocaustului, evenimente oficiale cu caracter special, asigurarea relației cu Marele Rabin, cursul pentru pregătirea de mașghihim (supraveghetori de alimentație rituală iudaică), asigurarea cașrut-ului pentru restaurantele rituale și supravegherea cașer pentru companii din România, asigurarea materialelor de cult necesare (talit-uri, mezuzot, sidurim etc.) și cărților de rugăciuni (Sidur Kabalat Șabat, Birkon Șabat, Hagada de Pesah, Meghilat Ester, Mahzor pentru Roș Hașana/Iom Kipur, comentarii Dvar Tora, ghiduri de sărbători – au revenit în țară 35 suluri de Tora restaurate și altele 140 se află în curs de restaurare în Israel).

Un Program de Educație Iudaică a prevăzut trei etape.

Bibliografie:

  • xxx, CONGRESUL al II-lea al Federației Comunităților Evreiești din România – SINTEZA RAPORTULUI GENERAL privind activitatea F.C.E.R., în perioada septembrie 2005 – iunie 2010, LUAH-5771 Calendar 2010-2011, Supliment al revistei REALITATEA EVREIASCA, ISSN 1223-7736;
  • VAINER, Aurel, SA FIM INSCRISI IN CARTEA VIETII! MESAJUL DE ROS HASANA 5771, LUAH-5771 Calendar 2010-2011, Supliment al revistei REALITATEA EVREIASCA, ISSN 1223-7736;
  • xxx, LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2010: Monumente istorice aparţinând patrimoniului cultural al evreilor din România;